Acţiunea „Someşul” (I/4)- Numele acțiunii

Actiunea Somesul 1

de Horaţiu Damian

Între 1972 şi 1974 în Cluj a operat cel mai sadic criminal în serie din analele orașului. Prezentăm cazul său pentru că povestea face parte din istoria locului. Cine spune istorie spune cultură. Londra şi Whitechapel găzduiesc circuite turistice dedicate locurilor în care a operat Jack Spintecătorul. Respectivul face obiectul a zeci de romane și cărți de istorie. Așa încât de ce nu am face și noi la fel? Procedând astfel Agerkultul e permanent conștient că timpul are şi efectul pervers de a transforma tragediile umane în simple statistici. Ori în relatări la care detaşarea se amplifică direct proporţional cu trecerea anilor.

O fată singură în noapte

11 septembrie 1972. Ora 22,25. Cer acoperit, plouă cu găleata. Strada Oaşului mică (actualmente Fundătura Oaşului). C.V., în etate de 25 de ani, calculatoare la un trust de construcții, se întoarce la căminul de nefamilişti unde locuia. Petrecuse o seară nereușită în compania prietenului ei. În holul căminului e atacată din spate. Ancheta va consemna trei lovituri produse de „un obiect contondent cu formă aproximativ dreptunghiulară”, posibil un ciocan. Ucigaşul transportă trupul fetei în grădina de zarzavat de lângă cămin, apoi, prin gard, traversând strada Oaşului abundent iluminată dar pustie, în parcul de pe malul Someşului. La acel moment victima este încă în viaţă, în pofida leziunilor produse, foarte grave dealtfel. Moartea se datorează asfixiei mecanice prin înec, atunci când făptaşul o aruncă în Someș. Undele apei transportă corpul spre vale. Va fi descoperit în dimineaţa următoare, fără haine, la un kilometru și jumătate în aval, agățat de unul din pilonii de susţinere ai Podului Hingherilor (strada Fabricii). Îmbrăcămintea nu va fi găsită niciodată.

Miliţia pornește ancheta verificându-i pe toţi cei peste 400 de locatari din căminele aflate în zonă. Se desprinde figura unui suspect: administratorul de cămin. Locuia cu un etaj deasupra victimei și avea obiceiuri de afemeiat, ceea ce, în ochii unora din anchetatori, îl transforma în obsedat sexual. Intră în cercul bănuiţilor şi prietenul din acel moment al decedatei.

Din partea Ministerului Justiției se va ocupa de caz procurorul criminalist Iuliu Andrei, de la Procuratura Județeană. Soarta alegea bine: pasiunea mărturisită a procurorului, aproape o manie, era criminalistica. Dar în acest caz magistratul rezistă presiunilor făcute de cei de la Interne și nu emite mandate de arestare, apreciind că probele în cauză sunt prea slabe sau nu există.

Simultan, cu viteza fulgerului, embargoul de presă asupra evenimentului e înfrânt de un procedeu pe cât de simplu pe atât de ancestral: radio șanț, zvonul. În după amiaza consecutivă descoperirii cadavrului în Someș circula deja în opinia publică povestea crimei, cu detalii mai mult sau mai puțin adevărate. Și mai circula și un nume, care va ține pentru mult timp orașul în spaimă: Omul cu ciocanul.

Două vorbe cu ucigașul

Dimineaţa lui 7 octombrie 1972. Ora 06,30. Tot o zi ploioasă. K.I., în vârstă de 15 ani, e trezită din somn de sunetele cuiva care scotocește în vitrina dulapului din încăpere. Minora se crede singură în casa de pe strada Vasile Lucaciu. Membrii familiei plecaseră deja la muncă. Intrusul cu păr şaten închis observă că fata s-a trezit. Îi cere să se îmbrace. Are loc o altercaţie, fata vrea să-l dea afară. Refuzul necunoscutului o determină să iasă din casă după ajutor, moment în care bărbatul o trage înapoi şi-i aplică 4-5 lovituri cu un obiect pe care victima îl va descrie mai apoi drept un ciocan de cizmărie. Făptaşul o dezbracă, îi contemplă trupul, apoi pleacă, după ce, în prealabil, fură un ceas defect din vitrină. În schimb nu se atinge de cerceii de aur şi de inelele din acelaşi material aparținând victimei.

Întoarsă de la muncă în jurul prânzului, mama fetei încearcă să intre. Constată furtul cheii de la intrare. Prin geam vede pete roșii pe canapea și forţează uşa. Manevra o salvează pe tânără, care-şi petrecuse ceasurile de până atunci pierzând sânge și alternând stările de inconştienţă cu scurte momente de trezie. Internată la Neurologie, sub pază severă, operația îi salvează viața, dar nu o scutește de sechele permanente. După convalescenţă, va deveni evident că leziunile îi afectaseră memoria şi atenţia la detalii. În patru recunoaşteri de grup va identifica patru posibili făptaşi, fiecare având mai multe elemente de deosebire decât de asemănare cu ceilalţi. Suspectul T. va rămâne mult timp în atenţia anchetatorilor, dar fără a se putea strânge împotriva lui probe concludente.

Sub nasul organelor

16 octombrie 1972. Cu puţin după orele 10 dimineaţa M.M., de 35 de ani, gravidă în luna a 8-a, revine la domiciliul situat în strada Traian, la mai puţin de 200 de metri de sediul Securităţii şi al Inspectoratului Judeţean al Miliţiei. Ieşise la tutungeria de peste drum să cumpere un mosor de aţă şi un loz în plic. Suntem încă în epoca la care clujenii îşi lăsau uşile neîncuiate. La întoarcere adastă un timp în curte, să dea de mâncare orătăniilor. Intrând în bucătărie, primeşte o lovitură în cap, pe la spate. Nu apucă să vadă autorul, care ia un ceas vechi şi 200 de lei, apoi dispare.

În jurul amiezei, Monica, fetiţa de 8 ani a femeii, se întoarce de la Şcoala Generală nr. 14, situată pe strada Horea. Găseşte uşa încuiată şi cheia dispărută de la locul ei. Intră pe fereastră, îşi descoperă mama într-o baltă de sânge şi vomă. Ţipetele micuţei alertează vecinii, care forţează intrarea. Crezând că femeia intrase în travaliu, vecinii cheamă Salvarea. Echipajul medical descoperă o lovitură gravă, nu o naștere. Transportată la spital, e salvată atât mama, cât şi copilul nenăscut încă.

De acum se conturează posibilitatea ca faptele, trei la număr, să fie opera aceluiaşi autor. Mobilul: bizar. De aceea, la nivelul Miliţiei municipale se deschide, pe lângă dosarele de cercetare in rem, și un dosar de acţiune. Pentru că numele de cod al acţiunii nu trebuia să dezvăluie nimic concret în ipoteza deconspirării acestuia, şi pentru că toate faptele se localizau într-un perimetru relativ restrâns din preajma malului stâng al Someşului, numele de cod va fi Acţiunea „Someşul”. „După a treia faptă s-a intrat cu forţe”, îşi aminteşte colonelul (r.) Augustin Nona, participant la anchetă. El însuşi, la aceea dată locotenent major, e transferat la Serviciul Judiciar al Miliţiei Municipale (pe atunci cu sediul în actuala Piaţă Avram Iancu, în clădirea de la colţ cu strada Constanţa). „N-am lucrat mult la Cercetări Penale, că era nevoie de oameni pentru acţiunea asta. Am fost luaţi doi oameni de la Cercetări Penale, între care eram şi eu”, spune col. (r) Nona.

Militarul blond

„Când a auzit uşa bucătăriei, victima a trecut în bucătărie, având tras un singur pantof, iar pantoful stâng îl avea în mână. A mers până la pragul uşii dintre cameră şi bucătărie. „Nenea” chiar închidea uşa, având un ciocan în mână. Ciocanul era în mâna stângă. „Nenea” a întrebat-o ce face, ea i-a răspuns că se încalţă. Victima s-a reîntors în cameră să se încalţe, a venit şi „nenea” în cameră. S-a aşezat pe dormeză ca să-şi tragă pantoful. „Nenea” a spus să nu se încalţe. Atunci nu s-a mai încălţat. „Nenea” a luat pantoful şi l-a trântit pe jos, apoi s-a dus în spatele ei şi nu ştie ce a făcut acolo. Victima s-a dus la lada dormezei ca să pună aşternutul. „Nenea” a venit în spatele ei şi a lovit-o cu ciocanul în cap. (…) Şi-a revenit când a căzut o parte a tavanului şi a văzut că era foc în cameră. Ea se găsea lângă dormeză. A strigat de două ori „Valentin” (numele fratelui, n.n.) ca s-o scape.”
Din procesul verbal de audiere a victimei A.F., 9 ani

Rândurile de mai sus rezumă fapta săvârşită în 7 decembrie 1972, cam pe la ora 07,30 dimineața, în casa din strada Mașiniștilor, situată oblic față de stadionul C.F.R. În momentul săvârșirii faptei victima se trezise și se pregătea să meargă la școală. Era singură, ceilalți membrii ai familiei plecaseră deja. Fapta atinge o gravitate deosebită: implică violul, apoi incendierea locuinței. Focarul incendiului: în șifonier.

Înainte de incendiere o trecătoare vede pe geam cum un bărbat blond, în uniformă de soldat cu capelă, scotoceşte prin dulap. Proprietara imobilului, întoarsă de la intersecţia „Şapte străzi”, unde îşi condusese nepoata spre şcoală, îl vede, prin negura dimineţii, pe făptaş ieşind în fugă şi luând-o spre strada Buhuşi. Locuința arde. Vecinii și un lăptar o scot pe minoră din flăcări. E internată la Neurologie, sub pază puternică. Pompierii chemaţi la incendiu sting focul, distrugând, în acelaşi timp, eventuale urme lăsate de criminal. Cercetarea locului faptei va evidenţia două fire de păr, posibil provenind de la făptuitor. Cu acea ocazie în curte se descoperă fotografia numitului B. Acesta o dăruise prietenului său Ş., locuitor al cartierului. Ambii sunt menținuți de anchetatori în cercul de suspecţi. Verificările în mediul unităţilor militare nu dau nici un rezultat.

O vânzătoare plictisită, un ciocan în cap și o urmărire

12 decembrie, seara. Lehamitea vânzătoarei A.B. de la magazinul de pâine din Piaţa 1848, colţ cu strada Olăneşti, e cât pe ce s-o coste scump. Tratându-l pe un bărbat blond cu sictirul caracteristic lucrătorilor în comerţ de la naţionalizare încoace, necatadicsind nici măcar să-i arunce o privire, A.B. se trezeşte cu un ciocan în cap. Lovitura e uşoară, iar vânzătoarea se dovedește rezistentă. Așa că se pune pe urlat. La auzul zbieretelor Ciocănarul (cum mai era numit de clujeni) fuge mâncând pământul. Măcelarul de la magazinul de carne vecin se lansează în urmărirea necunoscutului, împreună cu un trecător. Făptaşul fuge pe strada Olăneşti, trece în trombă pe lângă un al treilea martor, o ia la stânga, pe strada Răsăritului, urmărit de coechipierul măcelarului. Ajuns în dreptul străzii Zizinului, Omul cu ciocanul escaladează terasamentul de cale ferată. Martorul întrerupe urmărirea.

În strada Câmpul Pâinii, de cealaltă parte a terasamentului, ucigașul dă nas în nas cu o trecătoare, se sperie şi se întoarce, peste rambleu, în strada Răsăritului. De acum nu îl mai urmărește nimeni. În fugă, pe lângă Parcul Feroviarilor, se refugiază la amanta sa din strada Karl Marx (actuala stradă Decebal), în diagonală cu unitatea de ergoterapie a Spitalului Psihiatric. După câteva minute pleacă de la concubină, luând autobuzul din staţia aflată în imediata apropiere. Doi câini de urmărire îi vor conduce pe milițieni până în dreptul imobilului respectiv. Acolo urma se pierde, pentru că zona e intens circulată (stație de autobuz)

Atac dublu

Seara, Ciocănarul se postează pe strada Horea, un loc preferat al său, la intersecția cu strada Caragiale. De aici o urmărește pe o casieră C.E.C. de la agenția din apropiere, care pleca acasă după ora închiderii. Norocul face ca femeia să locuiască tot pe strada Horea, așa că scapă rapid de urmărire. În aceste circumstanțe psihopatul o atacă pe O.I., operatoare la clădirea nouă a Telefoanelor. Întoarsă acasă de la serviciu în jurul miezului nopții, e acostată de un bărbat între două vârste, cu păr negru și purtare ciudată, în holul blocului unde locuia, tot pe strada Horea. Intrând în lift primește o lovitură în cap, fără urmări grave. Și în acest caz strigătele femeii pun atacatorul pe fugă.

Cercul nu se închide

16 decembrie 1972. Dimineaţă ploioasă. Adolescenta C.A. este lichidată cu 18 lovituri de cuţit şi violată în imobilul situat pe strada Decebal, aproximativ la 200 m de sediul Miliţiei Judeţene. E aceeaşi casă în care locuia amanta criminalului, în prima locuinţă. Mai în spate, într-un alt apartament simplu (cameră, bucătărie, cişmea şi grup sanitar în curte) stătea eleva, în gazdă. Venise din Sălaj. Începând cu data de 15 septembrie urma cursurile Liceului Economic de Turism, care funcţiona în aceeași clădire a Şcolii Generale nr. 14, pe strada Horea.

Fără să ştie, soarta îi fusese pecetluită cu săptămâni în urmă, când asasinul, în vizită la concubina sa, o văzuse la cişmeaua din curte, spălându-şi hainele. În dimineaţa crimei A.C. era singură, toţi ai casei fiind plecaţi. Desena o hartă turistică, pentru cursurile de după amiază. Ucigaşul filează locuința, aşteaptă până pleacă toți locatarii, intră în locuinţa amantei, fură un cuţit de bucătărie, apoi se înfăţişează la uşa din spate. Incredibil, deşi psihoza Omului cu ciocanul bântuia tot oraşul, deși ea însăși mărturisise unor colege că se simte urmărită, eleva îi deschide, fără să bănuiască ceva. Odată pătruns în interior, bărbatul atacă paroxistic. Apoi dă foc lenjeriilor din şifonier, fură 500 de lei și prosopul victimei, încuie şi pleacă, luând cheia cu el.

Cercetare cu ștabi

La 11,10 se dă alarma la Miliţie. Fiind foarte aproape de sediile acesteia, forţele ajung rapid la locul faptei. Găsesc focul stins de intervenţia pompierilor. Devine clar din primul moment că delictul era de resortul Acţiunii „Someşul”, care isteriza tot oraşul. La cercetare vor fi prezenţi celebrul colonel Ioana, inspectorul şef M.I., generalul Vâlceanu- comandantul Miliţiei Judeţene, şi colonelul Tripa- comandantul Securităţii, dar şi procurorul şef al judeţului, Rodina. Cercetarea o va realiza însă procurorul Iuliu Andrei. „Eram într-o şedinţă de analiză a cazului, cu Tămaş Laurenţiu, din Procuratura Generală, eminent criminalist, când am fost anunţaţi de noua faptă. De îndată ce am ajuns acolo, Tămaş mi-a spus: „Am totală încredere, dumneata eşti stăpânul locului faptei!” Şi n-a vrut să intre. Am stat eu, până la ora 6 după amiaza, în apa aceea până la glezne, în încăperea plină de funingine. Fata, săraca, zăcea acolo. A fost curajoasă, a opus rezistenţă, și acea rezistență disperată a ei ne-a ajutat și pe noi, anchetatorii. Pe lângă multiplele leziuni de apărare, produse cu un corp tăietor-înțepător, am reuşit să descopăr 2 fire de păr pe dosul palmei ei şi încă două în încăpere. Ele au fost extrem de importante la rezolvarea cazului”, îşi aminteşte procurorul.

Fapta având loc în preajma unității de ergonomie a Spitalului Psihiatric, pacienţii săi au intrat primii în colimatorul anchetei. Mai mulţi au rămas ca suspecţi. Unul din ei fugise din unitate cu câteva ore înaintea omorului şi apăruse, după câteva zile, în comuna sa natală din apropierea orașului. Totuși, nu se reuşeşte strângerea unor probe concludente împotriva nici unuia dintre suspecți, aşa încât şi acest caz trenează.

Începută cu un omor şi terminat prin altul, seria evenimentelor violente din toamna şi iarna clujeană a lui 1972 instaurează frica în oraş. Se generalizează în opinia publică imaginea făptuitorului necunoscut, care sfidează autorităţile, intră în casele oamenilor, mutilează, ucide şi scapă nepedepsit. Tăcerea presei nu face altceva decât să amplifice faptele până la dimensiuni fantastice. Sub aceste auspicii se încheie anul 1972 şi începe 1973.

Continuarea in partea a II-a

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *