Buletin de TIFF 1: Incredible India

de Horaţiu Damian

TIFF 2012 începe vijelios şi la propriu şi la figurat. Programul personal aşează filmele în două categorii: la care merg (semiparanteză grasă, imensă) şi cele la care ar trebui să merg, dar le-am pus cruce. Tabloul sinoptic de azi e plin de cruci, care mai de care mai tentante. Încerc să rămân sănătos şi văd doar două filme.

Detectivul bengalez

Revelaţia incontestabilă a zilei. Pelicula lui Philip Cox, The Bengali Detective, producţie 2011, apare în scripte ca documentar. Numeroasele secvenţe suspecte de scenarizare mă duc cu gândul mai degrabă la un remarcabil pseudo-documentar. Însă nu are mare importanţă în cazul de faţă, pentru că orice film reprezintă un produs autonom faţă de realitatea care l-a inspirat, fără ca asta să-i ştirbească din puterea de a reflecta lumea şi contradicţiile sale.

Niciodată nu am întâlnit un film care să alterneze atât de dezinvolt ridicolul cu sublimul, tragicul şi comicul, banalul şi extraordinarul, umanitatea cea mai profundă şi bestialitatea dezlănţuită, uneori de la o secundă la alta. În Detectivul bengalez India se lasă percepută, văzută, mirosită prin imagini de o vitalitate crudă, revelatoare atât pentru miresmele cât şi pentru duhorile subcontinentului. Ţi se oferă senzaţia Indiei, care impregnează (pseudo?)-documentarul precum mirodeniile un platou cu specialităţi locale. Filmul flirtează cu convenţiile Bollywood-ului, pare o pastişă, apoi o dramă, un thriller ieftin, mai apoi şi documentar observaţional. Pare ironic chiar şi atunci când comentează tristeţea, din absurd şi grotesc ne poartă în cel mai cald umanism, şi totul cu aerul că ia totul în răspăr, ca deodată să fim martorii unor percutante secvenţe de analiză socială. Marea şi banala descoperire o faci trecând dincolo de specificul cultural atât de marcat al ţării şi poporului indian, atunci când constaţi, de-a lungul vizionării, că avem aceleaşi preocupări şi ofuri existențiale, pe toate longitudinile şi meridianele, chiar dacă ne e mai comod să credem contrariul.

Nu pricep o iotă din limba vorbită pe ecran, fără subtitrare aş fi lost in translation şi totuşi mă bucur de un alt beneficiu al TIFF-ului: pot să aud alte limbi şi să rămân încântat de muzicalitatea lor. Cât despre film, cu siguranţă e unul de neratat, aşa încât Agerkultul îl recomandă fără discuţie. Mai poate fi vizionat marţi 5 iunie, la Cineplex Odeon, sala 5, de la ora 19:45. Durează 93 de minute.

Reconstituirea

La 43 de ani de la filmul lui Pintilie, documentarul omonim întreprinde o analiză de caz în care se evidenţiază, ca de obicei, meticulozitatea germană. Căderea Cortinei de Fier a dat semnalul unei imense deplasări de populaţie înspre bogatul Vest al continentului nostru. Fenomenul a generat cortegiul aferent de probleme inevitabile. Un mod de viaţă cristalizat în decenii s-a trezit aruncat în avalanşa de imigranţi estici, aflaţi pe o treaptă de civilizaţie diferită, cu valori, mentalităţi şi percepţii cel puţin defazate faţă de „bătrâna Europă”. Români şi ţigani, dar şi polonezi, albanezi, vietnamezi şi câţi alţii şi-au căutat în Apus ceea ce nu puteau primi acasă, deşi ar fi avut dreptul. S-au iscat tensiuni, a izbucnit ura, s-a amplificat rasismul.

Teza documentarului semnat de Philip Scheffner e că setea de răzbunare a localnicilor vestici a lovit în nevinovaţi, ca mai orice răzbunare. În cazul de faţă doi „români de etnie rromă”, cum îi numeşte un conaţional intervievat pentru film. Iar ostilitatea difuză a comunităţii gazdă a favorizat muşamalizarea dublului omor, poate accident, poate doar deghizat ca să pară astfel.

Decorticând o realitate complexă, nu uşor de înghesuit în câteva etichete superficiale, Reconstituirea lasă loc unor completări. Foarte interesante au fost cele oferite în sesiunea de întrebări şi răspunsuri de după proiecţie: pe de o parte de către doi dintre fii victimelor, pe de altă parte de regizorul însuşi. Conclusivă a fost afirmaţia unuia dintre descendenţi: chiar dacă sistemul judiciar german a nedreptăţit victimele şi după moarte, prin film, acestea şi-au dobândit o dreptate postumă.

Reconstituirea– un documentar care merită şi poate fi văzut marţi, 5 iunie, de la ora 17:30, la Cinema Victoria. Durează 106 minute.

Foto: © The Bengali Detective