În regim de TIFF

de Horaţiu Damian

Cluj-Napoca a contractat deja febra TIFF-oidă. Nu se bucură de reputaţia mortală a sorei sale patogene (nu vă luaţi după afişul şi spoturile de anul ăsta 🙂 ), dar categoric e la fel de contagioasă.

Vrem nu vrem, oraşul va trăi pentru 10 zile în ritmul impus de festival. De ieri a început vânzarea biletelor. Programul complet îl puteţi lectura pe site-ul festivalului. Informaţiile referitoare la procurarea biletelor- tot acolo.

Din zilele următoare Agerkultul va face recomandări, pe câteva zile înainte, va scoate în evidenţă acele filme care, în opinia sa, merită vizionate, va împărtăşi cele văzute, pe scurt, se va conecta la tensiunea momentului.

Cum să alegi filmele pe care să le vezi rămâne o tortură mereu plăcută. În funcţie de cât îţi permite buzunarul şi rezistenţa fizică, poţi opta între următoarele alernative:

– la grămadă- după principiul „cu cât mai multe cu atât mai bine”. Nu e opţiunea oricui, plus că, după o zi sau două ajungi să te crezi personajul din Fear and Loathing in Las Vegas şi toate filmele par de fapt unul singur, doar că nu-ţi mai aduci aminte nici cum încep nici cum se termină şi nici ce se întâmplă între timp.

– metoda tocilarului: constă în a conspecta toate filmele pe Internet, ca să-ţi faci o idee despre care „merită”. Din motive cantitative, vei ajunge la capătul documentării cam pe la ultima proiecţie. Deci nepracticabil.

– calea lui „trăieşte şi lasă şi pe altul să trăiască”: nu te ambalezi, nu-ţi faci nervi, citeşti scurtele rezumate din program şi cumperi bilete în consecinţă; cu măsură, la cel mult 2 proiecţii pe zi, cât să-şi tihnească şi să-ţi poţi reaminti fiecare film în parte.

– dacă ai ghinionul să fii şi cinefil şi ocupat vei merge pe apucate şi la nimereală, ca să ai totuşi senzaţia că n-a trecut degeaba TIFF-ul pe lângă tine.

Nu e uşor să alegi când ai de unde. Dar ştii că, de regulă, filmele scandinave sunt interesante. Ba, se întâmplă, ca la un TIFF trecut, să cadă un film srilankez de toată isprava- plin de umanitate şi de universalitate. Pozitivul festivalului e și că îţi mai extinde orizontul, te face să ieşi din propria cutie craniană şi din mărginirea la care te condamnă televiziunile şi reţeaua de distribuţie oficială. Îl descoperi pe CELĂLALT fără ochelarii de cal ai prejudecăţii.