Măcel în prăvălie

de Horațiu Damian

Teatrul Național Cluj ne-a prezentat, în 24 iulie a.c., premiera clujeană a piesei Zeul măcelului, de Yasmina Reza. Dintru început, titlul ne-am reamintit (conexiune paradoxală, dispari!) că în Anglia există două sate: Măcelul de Sus și Măcelul de Jos. Dacă și care or fi zeii lor titulari- numai întunecimile preistoriei ar putea să ne spună. Revenind la scena clujeană, am venit în contact cu titrata dramaturgie a unei titrate autoare. Montarea s-ar fi putut intitula Zelul măcelului, oricum n-ar fi schimbat nimic.

Nu-i vorbă, pe parcurs am ajuns să dăm dreptate imprecațiilor lui Stanislavski vis-a-vis de teatrul francez. Pentru că, să fim serioși- da, lumea este un spațiu foarte groaznic; evident, societatea modernă e în declin, ca să nu mai vorbim despre moartea termică a afectelor și deficitul de umanitate care se resimte. Da, lumea occidentală e monstruos de superficială, dar e destul o scânteie și hop! își ridică poalele în cap- teza capitală a textului. Însă ne-a încercat senzația dominantă a lui deja vu, ca să ne încadrăm și noi în tendința francofonă. Sau aceea de clișeu, loc comun și toate sinonimele care vă trec prin minte. Bref, încă o denunțare a tarelor societății moderne contemporane.

În rest, mic burghezul spectator clujean se poate legăna în iluzia că asta se întâmplă doar la „ei”. Iluzie pe care ne-o întărește benign și regizorul Cristian Hadji-Culea, în caietul de sală, unde ne confirmă că privim o piesă „despre societatea occidentală”. Actorii: Irina Wintze, Marian Râlea, Diana Buluga, Miron Maxim au fost chemați să descurce ițele unui text debil, dar maxim în pretențiozitate. Fiecare cu aplombul personal, profitând și de faptul că strămoșeștile cioace au salvat destule spectacole și vor salva și mai multe în viitor.

Punctul de interes al spectacolului ar putea fi scenografia, de un kitch asumat, consonând atât cu intenția dramaturgică, dar mai ales cu calitatea scriiturii (autor Valentin Codoiu). Concluzia? Spectacolul este unul numai bun pentru sezonul estival, în care căldura de afară are darul de a paraliza și puținele exigențe care mai supraviețuiesc în publicul clujean de teatru.

Foto: © Nicu Cherciu