Orban la Tușnad

Cine e șocat de năzbâtiile lui Viktor Orbán de la Tușnad – să-și revină. Așa e el, atâta poate. Astea îi sunt limitele. Adică e un politician extrem de limitat.

În general, maghiarii suferă, la nivel societal, de o infirmitate: lipsa simțului politic, dublată de o ignoranță cvasi-generală cu privire la scena internațională, raportul de forțe, tendințele pe termen lung etc. Nu e o caracteristică recentă, o remarcau și călătorii străini din antebelic, o evidențiază și Miklós Bánffy în „Trilogia transilvană”. Iar zilele trecute ea s-a manifestat în toată splendoarea ei, la Tusványos (cum denumesc maghiarii școala de vară).

Orice om cu un minim bun-simț, nu simț politic, ci cu o minimă bună-creștere, ar fi fost muuuuult mai temperat în discursuri decât Viktor Orbán la Tușnad. Mai ales că exista guvernul român. Iar dacă te pretinzi vecin bun, nu vii la om în casă să-i arunci vorbe în doi peri. Nu complici o situație și așa suficient de complicată. În România există o tabără extremistă, vocală și pusă pe fapte, susținută ocult de tot felul de forțe. Nu-i faci guvernului gazdă viața grea. Nu în ultimul rând, nu faci situația comunității maghiare din Ardeal mai complicată- chiar dacă și aici majoritatea sunt la fel de energumeni și analfabeți politici ca și tine. Dacă ai bun-simț și bună-creștere. Și dacă ai un pic de habar asupra raportului de forțe în Europa și în lume.

Ce a făcut Viktor Orbán e o mitocănie. A precedat-o cealaltă proastă, fosta femeie de serviciu a lui Orbán, pusă de dînsul președintă al Ungarie (înainte l-a pus pe un alt lacheu de-al său, Áder János; parcă văd că după femeia Novak va veni următorul țucălar, Deutch Tamás- asta dacă Orbán va mai fi la cârmă, evident). Femeia Novak s-a dovedit bună la făcut copii, probabil știe să gătească a merveille, pusul gogonelelor pe iarnă nu are secrete pentru ea. Dar ca simț politic, e un mare zero barat- iepuroaica decorativă a premierului maghiar.

La fel de total lipsiți de simț politic se dovedesc liderii UDMR. Dacă VO e analfabet politic, dacă oamenii simpli din Ungaria și din comunitatea maghiară ardeleană sunt în hybris și în raptus, ar fi fost cazul ca măcar liderii lor ardeleni să realizeze în ce pericol pun comunitatea maghiară de aici prin atașamentul lor slugarnic la tabăra lui VO. Exemplul istoric al comunității săsești și al ralierii catastrofale a acesteia taberei lui Hitler, în interbelic, ar trebui să le fie în fața ochilor. Lor, totuși, le revine o responsabilitate care transcende măruntele interese de moment, exact ca în sec. XVI, când Ardealul a devenit Ungaria de Est, după ce Ungaria Mare fusese desfințată. Dar nu, domnul Kelemen Hunor stă cu capul bine așezat între urechi, cu ochelarii ăia de intelectual pe nas, cu obrazul chic neras și flirtează senin cu dezastrul, laolaltă cu acoliții săi.

1. Din discursul lui VO s-a reținut doar fraza aceea tâmpită cu amestecul rasial. Cine cunoaște fie și minim istoria ungurilor- sau dacă nu, să citească posturile noastre despre Gelu și despre cine-o fost primu-n Ardeal- știe că, dimpotrivă, ungurii perioadei de glorie, cei care au făcut Ungaria Mare, au fost cum nu se poate mai diverși rasial. Cred că au fost și cazuri de africani care au intrat în etnogeneza maghiară. Asta le-a dat tăria- și dacă s-ar preda istoria comună, româno-maghiară, în școlile române din Ardeal, cu toții am putea face diferența între clarviziunea regilor arpadieni și imbecilitatea agresivă a conducătorilor Ungariei de azi.

2. În discurs, VO a spus ceva mult mai relevant: că maghiarii nu sunt capabili să asigure un surplus demografic, numărul nașterilor fiind inferior celui al deceselor. Hopa! De doi ani, în Ungaria se face mare tămbălău de schema orbaniană pentru susținerea familiei tradiționale și creșterea natalității. Dacă ar fi să crezi propaganda orbaniană, de doi ani toate noile familii fac ciurde de copii, de nu-i mai cuprind casele, școlile și grădinițele. Când colo, șeful cel mare trebuie să recunoască public că semmi kilátás- nici o speranță. Și, cunoscându-i ideația deluzională în care se complace, ca Putin, nu m-aș mira să recurgă, în viitor, la soluția ceaușistă de a interzice avorturile. Mai ales că acum are impresia că e susținut de tabăra reacționară din America și de cea din SCOTUS.

3. Marea schemă guvernamentală de subvenționare a cheltuielilor de întreținere s-a fâsâit; gata, nu mai poate fi susținută- oricum a fost doar o altă demagogie costisitoare, care va ieși Ungariei pe nas. În acest moment, schema respectivă a fost înlocuită cu alta- care-i forțează pe unguri să-și reducă consumul la toți parametri (cu mult mai mult decât voia UE să propună). Cine nu se încadrează (și marea majoritate nu se vor putea încadra) vor plăti prețul mărit.

4. Guvernul a mărit drastic taxele și impozitele- deh, după atâtea mituiri ale populației nu mai sunt bani la vistierie; de unde demonstrațiile de protest din ultima vreme, primele după o lungă perioadă.

5. Deja de vreo trei ani guvernul central de la Budapesta bagă mână grobian în buzunarele administrațiilor locale. În România nu e ceva nou, aici se procedează așa de la hoții de Averescu și Brătianu încoace. Dar în Ungaria, unde autonomia locală era, până la VO, reală, fenomenul e recent, îngrijorător și mărturisește aceeași disperare de a astupa cumva, oricum, prin orice mijloace, găurile de la buget cauzate de liberalitățile a la Liviu Dragnea din trecut.

6. Și mai frapant: investițiile maghiare, și cu precădere cele ale guvernului maghiar, au scăzut dramatic. După unele informații, la o treime. Și vor mai scădea.

7. Prețurile cresc în Ungaria, la toate capitolele, exact ca în restul Europei. Înțelepciunea orbaniană nu pare să fie un antidot eficace.

Practic, în momentul de față, regimul Orbán e pe veresie. Și un paria internațional. Acum se dă cu rușii nu din filo-rusism, ci din speranța că, dacă Putin iese victorios, va impune o nouă ordine europeană și va da Transilvania Ungariei- cam cum a făcut-o parțial și Hitler în al Doilea Război Mondial. Fie și numai încrederea oarbă într-o asemenea combinație e deajuns pentru a dovedi analfabetismul politic de care scriam în primele alineate.

Azi Ungaria e irelevantă. Și va ajunge și mai irelevantă. Ce să-i faci, dacă ai alungat Universitatea Central Europeană, care făcea din Ungaria un pol al cunoașterii; dacă ți-ai pus în cap să-l demonizezi pe Soros, cel care a repus Ungaria pe harta politicii mari în 1988- 1990…

Pe atunci scena politică maghiară era dominată de adevărați oameni de stat- gen József Antal, Kuncze Gábor, Gyula Horn, Szili Katalin ș.a. Acum- de ucenicul de măcelar din Felcsut. Rea involuție, urâtă decădere.

VO a fost bursier Soros, i-a păpat banii babacului, a călătorit pe spezele babacului, a ieșit dintre hotarele satului natal în care ar fi rămas, dacă nu porcarul localității, cel mult învățător la școala primară sau țîrcovnic la biserică. Iar peste ani, i-a mușcat mâna lui Soros, care i-a dat demâncare pe când era un biet fomist provincial tuns foarte la întâmplare și ras cu totul ocazional. Acum îl demonizează (total pe nemeritate) cu orice ocazie. Așa e când miluiești o slugă. Sare să muște. O dovadă mai plenară de lipsă de caracter nu-mi pot imagina.

Foto: Viktor Orbán
pe: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Viktor_Orb%C3%A1n_2022.jpg (Wikipedia Creative Commons Attribution 2.0 Generic)