SCLAVIA, CRIMA ȘI STUPIDITATEA “MARII CULTURI”

De ce fug toate popoarele și societățile normale de Rusia și până și de ideea de a trăi sub dominația/ influența/ consilierea Rusiei, fie ea țaristă, marxistă sau putinistă?

Un răspuns ar putea veni din modul prăpăstios în care și-a gestionat Rusia atât existența cotidiană cât și momentele astrale, de cotitură.

În Imperiul țarist a înflorit o societate a inumanității, a siluirii și înjosirii ființei umane, a șovinismului velico-rus. Această realitate s-a translatat, aproape neschimbată, și-n erele sovietică și post-sovietică. Aici n-avem ce să completăm.

Dar să vedem cum a știut societatea rusă să abordeze crizele cu care s-a confruntat de-a lungul timpului. La urma urmei, acesta e criteriul de evaluare al maturității, eficienței și nivelului de civilizație al oricărei societăți- modul în care știe să-și rezolve crizele prin care trece.

Rusia țaristă a intrat în Primul Război Mondial neprovocată, neatacată, neamenințată. A intrat de bună voie- urmând un plan care urma s-o facă stăpână pe teritoriile Austro-Ungariei, Balcanilor, Turciei și Germaniei. Și cine știe unde ar mai fi urmat să se oprească cizma țaristă. Dar au calculat prost. Războiul s-a terminat cu milioane de morți, mizerie generalizată, o revoluție pustiitoare urmată de un război civil și mai devastator, care a cauzat Rusiei mai mulți morți și mai multe distrugeri decât Războiul Mondial.

A propos de revoluție. TOATE popoarele europene care au trecut printr-o asemenea răsturnare: Anglia, SUA, Franța- au știut să-și canalizeze tumultul revoluționar în matca evoluției democratice și moderne; acolo unde revoluțiile au eșuat- Ungaria, Italia, Țările Române- au urmat, până la urmă, procese care le-au orientat spre orânduiri democratice și moderne. NU și Rusia. Aici, Revoluția din Februarie 1917 a degenerat în lovitura de stat bolșevică din octombrie, apoi în regimul monstruos care s-a numit URSS, care a ținut în sclavie toată Eurasia și Europa Centrală și de Est până în 1991. Atât au putut rușii- să dea lumii o monstruozitate în care bande mafiote bolșevice succedau la putere cu prețul unor asasinate în masă împotriva bandelor rivale- cu sute de mii de morți.

Aceeași incapacitate funciară a societății ruse, degenerată în registrul monstruosului, o regăsim în felul în care au soluționat alte provocări. Industrializarea s-a făcut brutal, fără minte, supraaccelerat, cu consecințele de rigoare- mizerie și mulți morți- zeci de mii de deținuți din GULAG obligați la muncă de sclavi și muncitori așa-zicând liberi, dar cu un statut nu foarte diferit de al primilor. Au vrut să modernizeze agricultura. Rezultatul- dekulakizarea, kolhozul, zeci de milioane de mujici exterminați, cei mai harnici și mai întreprinzători, țărănimea mare și mijlocie, canibalism pe scară largă.

Și toate astea pentru ce? URSS, ca și Rusia țaristă dinainte, ca și cea post-sovieticp, nu a reușit niciodată să asigure un nivel minim de trai măcar decent cetățenilor săi. Doar un trai mizer, suportat în virtutea spiritului gregar rusesc și al faptului că mizeria, cu excepția oligarhiei roșii, se împărțea la toți în mod egal. În cursul acestui proces căruia Rusia a exterminat sau a nenorocit zeci, dacă nu sute de popoare și grupuri etnice.

În al Doilea Război Mondial, URSS a intrat pregătind o ofensivă prin surprindere împotriva Germaniei naziste, țintind la sovietizarea întregii Europe, a coloniilor europene și a Iranului. Din nou, rușii au calculat greșit. Au mizat totul pe cartea atacului, fără să ia măsuri de apărare (resursele au fost cu toate mobilizate pentru agresiune) iar Wehrmacht-ul le-a luat-o înainte cu două săptămâni. Urmarea a fost tot acel așa-zis mare război pentru apărarea patriei: între 28-40 de milioane de morți sovietici- destui uciși chiar de sovietici pentru „pactizarea” cu dușmanul.

A fost un regim inuman, care a pustiit Uniunea Sovietică, a poluat-o iremediabil, a distrus mediul (rușii sunt singurii care au izbutit performanța de a seca o mare- Marea Aral). Deși aveau repetate posibilități să schimbe cursul criminal pe care-l urmau, l-au continuat până ce URSS a capotat. Iar atunci, ca o marcă a incapacității societale, societatea rusă și-a găsit conducători post-sovietici: un alcoolic- totuși, cel mai democratic conducător pe care l-a avut vreodată Rusia, și apoi, un securist pe care au crezut că-l pot controla, dar care i-a încălecat pe toți.

Constanta societății rusești este expansionismul. Și aceasta dintr-un motiv simplu: societatea rusă a dovedit prin secole că e incapabilă să administreze bine fie și un teren cât o batistă, nu e în stare să asigure o viață confortabilă sau măcar decentă sclavilor din subordine, care nu sunt capabili să muncească bine și eficient. De aceea societatea rusă are nevoie mereu de noi teritorii pe care să le exploateze prădalnic, de noi sclavi care să-i compenseze incapacitatea de a munci serios: germani, finlandezi, lituanieni, letoni estoni, polonezi, cehi, slovaci, maghiari, români, bulgari, georgieni, armeni, azeri, ucraineni, kazahi, kîrgîzi, uzbeci, turkmeni, tadjici, moldoveni și o grămadă de alte popoare de pe întinsul Imperiulul Răului. Practic, întreaga istorie a Rusiei este despre un popor de sclavi luptând până la sacrificiul suprem pentru a aduce alte popoare în aceeași sclavie în care se zbat ei.

Iar acum Rusia a atacat Ucraina. Din nou, a calculat greșit. Pe lângă toate atrocitățile, fără număr, comise împotriva ucrainenilor, vedem cum își lasă cadavrele propriilor soldați să putrezească pe câmp, în timp ce pe cei vii îi hrănește cu lături stricate și-i îmbracă în zdrențe.

Ce fel de popor poate fi acela care acceptă să lupte pentru un stat care îi tratează astfel?

Foto: Holodomor, foametea artificială organizată de ruși pentru a slăbi rezistența poporului ucrainean; a povocat 7- 10 milioane de morți între 1932-1937; pe: https://en.wikipedia.org/wiki/Holodomor… (public domain)

#Russia #Russians