TIFF al XII-lea. Cu un remake după Sergiu Nicolaescu

Nairobi Half Life site

de Horațiu Damian

A început ediția XII. Festivalul a ajuns instituție, s-a consolidat și personificat. E alintat cu diminutive, semn sigur al iubirii la români. Inițialele sale ajung rădăcini ale unor noi cuvinte, se naște sub ochii noștri o nouă limbă, TIFFară, sau TIFFistă sau cine știe…Practic ar fi greu să-ți imaginezi orașul Cluj fără TIFF. Anul acesta filmele sunt mai puține, teoretic asta ar însemna un plus de profunzime în receptare. E un festival al ciudățeniilor, și nu numai cele din secțiunile de profil.

Singurătatea lui nea Sergiu

Trecând peste inflația de spoturi, care nu reușesc să suplinească prin număr lipsa de inspirație, ajungem la remake-ul cu pricina. Se numește Condamnat la viață/ A Farewell to Fools (2013). E regizat de Bogdan Dreyer și are o distribuție absolut mortală: Gerard Depardieu și Harvey Keitel, printre alții. Cine ar fi crezut că Moartea lui Ipu, nuvela caidului comunist Titus Popovici, va provoca o așa desfășurare de forțe? Evident, filmul va fi un spanac, pentru că nimeni și nimic nu poate reface magia originalului. Parcă-l văd pe nea Sergiu răsucindu-se, fericit, în mormânt, ca să nu mai vorbim de nea Titus, scenarist de frunte al vremii. Asta da răzbunare a istoriei! Poate fi văzut miercuri, 5 Iunie, de la 22,00, la Cinema City, și vineri, 7 Iunie, de la 16,00, la Casa de Cultură a Studenților.

Tot la capitolul ciudățenii trecem și Train of thoughts, eseu vizual austriac, din 2012, regizat de Timo Novotny. Ne întrebăm în ce măsură e un ecou al Metropoemului  realizat de Sergiu Huzum în 1970, pentru televiziunea franceză. Dar promitem să cercetăm. Și, vorba prietenului nostru secui de pe You Tube: „puteți uita!”

Bunăciuni

Aici vom bifa cu hotărâre toate (chiar toate!) proiecțiile din Piața Unirii. N-are nici un rost să departajăm, peliculele de la ceas de seară (21:45) merită văzute. Numai vremea fie cu noi!

Un alt punct obligat de trecere e proiecția lui Heaven’s Gate/ Poarta raiului (1980) regia Michael Cimino. Capodoperă nefericită, adulată de unii, urâtă de alții, Poarta raiului (titlu tradus banal în programul festivalului- Pământul făgăduinței) e un exemplu de meșteșug arty și de artizanat dus la extrem. Proiecția va aduce pe ecran versiunea restaurată și digitalizată (deci fără zgârieturi) a proiectului, care are faimă de gropar al cinematografului american de artă (joi, 6 Iunie, ora 19,00, Casa de Cultură a Studenților).

O briză retro bate peste ediția de anul ăsta, cu nu mai puțin de trei titluri mai vechi de 1950. Entuziaștii clasicismului sovietic sunt serviți marți, 4 Iunie, la Casa de Cultură a Studenților, cu Zemlia/ Pământ, realizat de Aleksandr Dovjenko în 1930. Pentru amatorii de umor involuntar se pregătește proiecție la castel: Bonțida, 2 iunie, într-o duminică, ora 21,30, când și unde masochiștii fără frontiere pot urmări Manasse– însăilare din 1925 a prolificului ratat al filmului românesc, Jean Mihail.

Moartea pare cu atât mai crudă pentru cei ce rămân cu cât sunt mai cinefili, iar mortul se numește Aleksei Balabanov. Când ai în urma ta filme ca Fratele/ Brat (1997), Cargo 200 (2007) sau Fochistul/ Kocigar (2010) devine pură speculație direcția în care ar fi evoluat creația artistului peste un deceniu sau două. Avem prilejul de a vedea ultima sa producție, Și eu/ Ia tojîi hociu (2012), și să ne convingem dacă reiterează Călăuza. Sau nu.

Vagabond la Nairobi/ Nairobi Half Life (Kenya/ Germania, 2012)

În sfârșit, primul film văzut în festival. O producție kenyană cu sprijin german. Lumina Africii. Culorile Africii. Negri rânjindu-și fasolea strălucitor de albă. O țară în care publicul mai are gustul spectacolului popular. Un film care evită orice exotism. Început ca o comedie oarecum naivă, devine un film de acută actualitate. Iată Africa fără menajamente, pe alocuri atât de asemănătoare unor plaiuri apropiate nouă. O eschiză deloc flatantă, însă foarte vie, pe ritmurile unei excelente coloane sonore, tot made in Africa.

Demontată și analizată, structura poveștii trimite la melodrama proastă din interbelic, pe canavaua băiatului de la țară îngenuncheat de orașul corupător. Și totuși filmul ocolește capcanele genului, rămânând adevărat, plauzibil, atașant. Chiar și finalul cam tezist, ușor melo, devine suportabil, fiindcă restul filmului te face să-l accepți așa cum e. Mai poate fi văzut vineri, 7 iunie, de la ora 21,45, în Piața Unirii.

Vagabond la Nairobi/ Nairobi Half Life (Kenya-Germania 2012); regia David „Tosh” Gitonga; cu: Joseph Wairimu, Olwenya Maina, Nancy Wanjiku Karanja
© Nairobi Half Life

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *