Transformarea

Povestasa 1

de Horațiu Damian

Giorgiana Popan e actriță la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad. A terminat Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj. Face parte din promoția 2008, clasa Miklos Bács și Irina Wintze. Agerkultul zice că e cea mai bună și mai spectaculoasă promoție din istoria de până acum a facultății. Dar să revenim. Giorgiana era, într-o vreme, o actriță de forță, voluntară, poate chiar prea voluntară, atrasă exclusiv de „teatrul mare”, de scândura marilor scene, de glorie și faimă etc. Pasiunea i-a rămas, dar…

Sentimentul primordial

Între timp, artista și-a găsit o chemare nouă. Prin ea reînnoiește o legătură peste multe milenii cu arta cea mai veche din lume, de fapt prima. Pentru că, înainte ca omul să zgârie pereții peșterii, să-și dreagă vocea în ceva numit cântec sau să se zbânțuie a dans, a trebuit să-l asculte, seara, pe omul care-i vorbea de lângă foc. Povestitorul. Tatăl și mama tuturor artiștilor, din noaptea timpului până azi. Începutul tuturor artelor.

O serbare școlară la biblioteca județeană, abordarea bibliotecarei potrivite („pur și simplu voiam demult să fac ceva pentru alții, nu pentru mine”) și un continent prea puțin explorat la noi, care aștepta să fie descoperit. Continentul poveștilor. Primele apariții în rol de povestitor- „eram emoționată să nu-mi tremure vocea, să interpretez bine”, spune actrița. „Copii erau obișnuiți cu genul acela de spectacol, îl gustau, se simțeau în largul lor”, continuă ea. O fericită însărcinare a bibliotecarei face ca Giorgiana Popan, actriță a teatrului din Arad, să reprezinte România la un festival de povești din Urmia, nordul Iranului. „Dumnezeu mă ajută mereu să-mi vină ideile potrivite unui moment dat”, spune Giorgiana. Care ia în Iran premiul III, primele două fiind rezervate unor povestitori iranieni.

Unitatea în diversitate

Au urmat alte drumuri prin lume, cu poveștile ca pretext. De pe urma lor, artista a tras câteva concluzii .„Toate popoarele lumii au arta povestirii, din Canada până în Haiti, din America de Sud până în Kenya. Și multe povești seamănă. Poți găsi variante de povești, cum ar fi Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte și în Portugalia sau în Africa de Nord. Fiecare popor ajunge la adevăr, dar într-un moment propriu, unic, și îl transpune după canoanele propriei culturi. Așa apar diferențele!”, spune ea. Povestitorii africani sunt spectaculoși. Cei iranieni, datorită Revoluției islamice, se arată epurați în performance, austeri, fără sclipici și briz-briz-uri de luat ochii. O povestitoare din Haiti va demonstra o grămadă de ingeniozitate, va folosi instrumente, rochii vaporoase și astfel „fură ochii, pentru că e și foarte bună”. În schimb, un povestaș din Peru și-a amenajat un teatru de hârtie pe scaunul bicicletei cu care intra în scenă: personaje, ușițe, decoruri pictate, strânse pe douăzeci de centimetri pătrați.

Povestasa 2

Pe calea poveștilor Giorgiana ajunge în contact cu oamenii celorlalte culturi. Impresii? De exemplu, iranienii au o bucurie aparte de a cunoaște alți oameni. „Când te întreabă ce mai faci nu o fac de formă, chiar vor să știe cum o duci. Rigorile Revoluției Islamice îi fac mai demni, dar caută contactele cu Occidentul. Mi-am dat seama de asta la festivalul din Urmia, unde ghizii noștri iranieni erau studenți la engleză. În societatea islamică limba engleză e un spațiu al libertății, al occidentalizării”, spune ea.

Cu nervii tari

„Povestitorii sunt, în mare parte, mai generoși, mai altruiști decât restul artiștilor. Odată pentru că tu, ca povestitor, trebuie să-i asculți pe ceilalți, și asta îți induce acea smerenie necesară ca să nu te crezi buricul pământului. Apoi, toți povestitorii sunt dornici să împărtășească, și asta face parte din natura lor. Și ei chiar au un mesaj, pentru că fiecare povestire închide în ea un mesaj”, spune povestitoarea. Care este miza? „Îmi place să induc valori în sufletul copilului. Un copil e mai ușor de modelat ca un adult. Și-mi mai place să se bucure de copilărie și să aibă certitudinea unei lumi a binelui, unde oamenii sunt buni și curajoși”, își propune Giorgiana Popan. Pentru adulți? Există o piață a povestirii pentru ei? Giorgiana crede că da, și pregătește un spectacol de povești pentru oameni mari, la granița între one man show și stand-up comedy. „În Portugalia povestitorul e chemat acasă la oameni, servit cu ceai și biscuiți, iar el spune povești. Și e plătit pentru asta. Există povești terapeutice pentru oamenii mari. Dacă reușești să le spui bine, îi captezi și pe adulți. Sigur că e un pic de muncă, de artă, până să ajungi acolo”, crede artista noastră.

Tevion DC-14

A spune povești nu e un lucru simplu. Giorgiana Popan o face și la Centrul de criză, unde sunt aduși copiii victime ale violenței familiale. Sau la centre speciale unde sunt îngrijiți micuții cu handicap sever, cei cu sindrom Down sau cu autism. Sunt tot atâtea experiențe umane, care cer tărie sufletească, dar care pot îmbogăți sufletește persoana care li se deschide fără prejudecăți.

Premieră absolută

Trebuie s-o spunem: Giorgiana Popan înseamnă o voință de fier. Pot spune, din proprie experiență, că dacă Giorgiana vrea ceva, treaba e pe jumătate făcută. Sau pe trei sferturi. Practic, Universul nu e încă pregătit să se măsoare cu voința Giorgianei, și nici Chuck Norris nu s-ar simți bine dacă Giorgiana i-ar sta împotrivă. La ea se adaugă voința partenerei întru story telling, Mihaela Blaga (știți cine, bibliotecara de la începutul povestirii noastre) . Această voință și pasiune comună a dat naștere Asociației MACU- MAgia CUvântului. Prin ea se țin săptămânal ateliere de teatru și povești pentru elevii claselor primare, care învață cum să scrie și cum să exteriorizeze ce le place sau ce nu la o asemenea producție. De curând s-a născut ideea unui festival. Și iată, Giorgiana Popan și Mihaela Blaga organizează prima ediție pe un asemenea profil din România. Festivalul Internațional de Povești „Magia Cuvântului” se va desfășura între 21-23 septembrie la Arad, în Teatrul de Marionete și în Biblioteca Județeană „A.D.Xenopol”. Storytellers din Danemarca, Franța, Polonia, Portugalia și România vor susține ateliere de povestiri pentru copii, precum și o conferință despre importanța poveștii în educarea tinerilor. Majoritatea lor au fost de acord să suporte cheltuielile de transport până la Budapesta din propriu buzunar.

Viitorul acestor întreprinderi reprezintă, deja, o altă poveste, pe care sperăm să o relatăm în viitor. Ea se va desfășura, probabil, sub semnul tot mai marii profesionalizări. „A spune povești reprezintă o meserie. Și noi vrem să ne asumăm această meserie”, conchide cea care este (nu doar) povestitoarea Giorgiana Popan.

Foto: © Arhiva personală Giorgiana Popan

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *