Faraonul necunoscut

Palatele Statusului Romano-Catolic din Cluj

Palatele Statusului Romano-Catolic din Cluj

 

de Horațiu Damian

Repertoriul stilistic aici folosit pare să excludă linia dreaptă. Întregul ascultă de un alt comandament- privilegierea liniei frânte, dar mai ales a curbelor. Fluide, grațioase, ele dau viață edificiilor gemene. Deasupra fiecăruia- câte o cupolă masivă care ar trebui să le strivească. Dimpotrivă- și aici se vădește clasa arhitectului- abia ele instaurează armonia întregului ansamblu, ce se articulează într-o compoziție asimetrică a două clădiri răspunzându-și una alteia, precum reflexiile unei uriașe oglinzi.

Spitalul și inițiativa

Vine la rând clădirea Universității din Cluj, poate cel mai grandios edificiu academic al țării. Și nu e vorba numai de monumentala scară principală, de fațada elaborată, de splendida Aula Magna sau de curțile interioare ce reverberează, parcă, ecouri cețoase din vreun tablou semnat de Chirico. Iar de aici să ne îndreptăm spre al treilea popas: Clinica Medicală III. Când a fost inaugurată (proiectanți arhitecții Devecseri, Öhlbaum și Strasser), la apogeul crizei economice de după 1929, toți o cunoșteau sub adevăratul ei nume: Spitalul Evreiesc. Ca întotdeauna, comunitatea de rit mozaic nu-și abandona săracii în nevoie. Spitalul a fost deschis pentru ei, cu mari sacrificii și o risipă de energie fără egal. Cea mai modernă unitate medicală din România timpului respectiv oferea asistență gratuit ori în schimbul unor taxe modice. Și asta într-o țară ai cărei locuitori, în proporție de vreo 70- 80%, nu văzuseră niciodată interiorul unui spital pur și simplu pentru că n-aveau bani să-și permită un tratament. Și încă un amănunt: până prin 1940 procentul bolnavilor neevrei (români și maghiari) îngrijiți în Spitalul Evreiesc a urcat constant spre 50%.

Or, geneza de la imaginar la spital a durat mult timp. Invers decât în aiurelile antisemite, comunitatea evreiască din Cluj, asemeni celor de aiurea, avea mult mai mulți săraci decât bogați și se zbătea adeseori pe marginea falimentului. În cazul Spitalului Evreiesc numai donarea unui imens teren, dublată de o considerabilă sumă de bani a pus lucrurile în mișcare.

Cealaltă față a clujeanului

Toate aceste ctitorii au un numitor comun. Descoperirea lui mi-a umplut sufletul de-o discretă jubilație, similară celei încercate de egiptologul care dezgroapă numele faraonului necunoscut, sau de arheologului român dezvăluind existența unui rege dac netrecut în anale. Cel despre care scriu rândurile de mai jos face parte din istoria orașului Cluj. Așa cum există o istorie germană, una maghiară și una românească a orașului, împletindu-se, completându-se reciproc și răspunzându-și uneori polemic, alteori cordial, la fel se cuvine să scriem și despre istoria Clujului evreiesc. E o istorie frumoasă, încărcată cu destule titluri de glorie, chit că finalul ei virează spre tragic.

David Sebestyén s-a născut la Cuzdrioara în 1855. A murit cetățean al Clujului, în 1930. Datele închid între paranteze un portret cum nu se poate mai tipic al unui self-made-man. Provenit dintr-o familie evreiască foarte săracă, personajul nostru ajunge unul din potentații urbei, după un parcurs de pietrar, șef de echipă, deținător al unor cariere de piatră (Podeni, jud. Cluj) , antreprenor în construcții, om de afaceri. S-a născut Smiel și a murit Sebestyén: în 1912 și-a maghiarizat numele. N-a fost o mișcare conjuncturală din moment ce atașamentul evreimii ardelene la cultura maghiară constituie o realitate și o constantă istorică. Dovada: în interbelic Sebestyén n-a făcut nici o tentativă de a se româniza. Asta nu echivalează cu lipsa de loialitate pentru statul al cărui cetățean devenise între timp- a primit pentru serviciile sale două decorații de frunte ale României Mari: Meritul Comercial și Coroana României (ultima pentru contribuția lui decisivă la edificarea Spitalului public evreiesc David Sebestyen și soția).

În oglindă

Piatra pe care o comercializa, frumos tăiată și fasonată, o regăsim în puzderia de construcții de pe întreg cuprinsul Ungariei Mari. Numai la Budapesta putem aminti clădirea Parlamentului Maghiar, a Bisericii lui Matias,  a Kuriei (Curtea Supremă de Justiție), a Bursei și a Băncii Naționale, sau a hotelului societății de asigurare Anker. De altfel Podenii sunt cariere cu istorie. Piatra de aici se va încorpora, peste decenii, în edificii cum sunt Casa Scînteii sau Casa Poporului.

Clădirea centrală a Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca

Clădirea centrală a Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca

 

În călătoriile sale de afaceri viitorul milionar îl cunoaște pe seriosul inginer și antreprenor Sándor Hauszmann, rudă cu renumitul arhitect Hauszmann Alajos (gradele lor de înrudire cu mai celebrul tiz francez nu am reușit să le deslușesc). Cert e că David Sebestyén îl convinge pe Hauszmann- antreprenorul să-și diversifice afacerile deschizând o sucursală a firmei sale de construcții la Cluj. Intrepidul nostru self-made-man își rezervă rolul de factotum local. Sub conducerea sa va construi firma Hauszmann- sucursala clujeană- Palatele Statulului Romano-Catolic (e vorba de superbele clădiri în oglindă de pe actuala stradă Maniu; între timp, poate chiar mai mult decât statuia lui Matei Corvin sau Biserica Sfântul Mihail, au devenit simbolul vizual al orașului Cluj). La marginea Parcului Central va edifica Școala Superioară de Fete (prima clădire monumentală din urbe dedicată învățământului; azi adăpostește Facultatea de Chimie a UBB). Ambele construcții sunt proiectate de un  arhitect talentat, lucrând la început pentru biroul Hauszmann Alajos, apoi devenit unul dintre marii arhitecți ai Regatului Maghiar: Ignác Alpár. În sfârșit, Sebestyén și oamenii săi ridică segmentul central al  imobilului Universității (pe atunci Ferenc Jozsef, azi Babeș-Bolyai).

Alma mater

Povestea clădirii centrale a Universității s-a lăsat cu un scandal uriaș. Substanțiala alcătuire pe lângă care trecem indiferenți în fiecare zi (proiectată de arhitectul Meixner Károly) pare monolitică pentru neinițiați, dar în realitate se compune din 3 corpuri. Corpul de Est, ridicat între 1893-1894 și corpul de Vest, construit între 1895- 1896, ambele de către antreprenorul Reményik Károly, se disting ușor: sunt plasate la extremitățile construcției, cu frontul mai avansat la stradă. Edificarea celui de-al treilea corp, cel mai mare, din mijloc, a fost atribuită nu multdoritului Reményik ci sucursalei Hauszmann, condusă de Sebestyén. De aici controverse și indignări provinciale cărora Guvernul de la Budapesta le-a răspuns cu indiferență. Lucrările au demarat în 1899, dar falimentul firmei budapestane a lui Hauszmann determină finalizarea lor, atât în cazul clădirii Universității (inaugurată în 1902) cât și a Școlii Superioare de Fete (predată beneficiarului în 1901) de către Sebestyén, pe cont propriu, dar sub auspiciile Asociației Constructorilor Ardeleni.

Palatul Primei Societăți Maghiare de Asigurări (viitoarea Prima Ardeleană- dreapta). În stânga, Palatul Băncii de Economii și Credit (azi Banca Națională Cluj)

Palatul Primei Societăți Maghiare de Asigurări (viitoarea Prima Ardeleană- dreapta). În stânga, Palatul Băncii de Economii și Credit (azi Banca Națională Cluj)

 

În cadrul aceleiași ghilde firma viitorului prim constructor clădește grandiosul Palat al Justiției (până azi sediul instanțelor clujene; arhitect: Wagner Gyula); Muzeul Industrial (arhitect Pákey Lajos, edificat între 1901-1903; este actuala clădire a Politehnicii de pe str. Barițiu, pe partea cu Parcul Caragiale); probabil și Casa Învățătorului, cu frumoasele ei arce de cărămidă și gardul măiestrit lucrat (din păcate demolat de pompieri prin 1995; arhitecți: Herczeg Zsigmond și Baumgarten Sándor);

Capitalismul imobiliar

Firma Sebestyen devine celebră în Clujul primului deceniu al secolului XX pentru imobilele sale de raport cu câte 2, 3 sau 4 etaje. Tot acum sunt ridicate Palatul Sebestyén (edificat între 1912- 1913; a oferit găzduire celebrului bar underground Arizona, ca și cinematografului Arta, fostul Select) și Hotel Astoria (pe locul unui han rău famat, Mielul Alb; hotelul e construit în 1912. În prezent adăpostește Camera de Comerț și Industrie a Județului Cluj). Puterea economică dobândită în timp devine un argument suficient pentru ca rivalul Reményik să încuviințeze, în 1912, o fuziune. Și astfel, ca în orice clasică poveste capitalistă, noua firmă- Reményik și Sebestyén și fiul, ajunge să monopolizeze activitatea de construcții publice în Cluj. Acum sunt clădite, printre altele:

Palatul Primei Societăți Maghiare de Asigurări– ulterior Prima Ardeleană, una din cele mai opulente clădiri rezidențiale din oraș; în prezent aici își are sediu Uniunea Scriitorilor din Cluj (arhitecți Kármán Géza și Ullman Gyula).

Cizelata clădire a Băncii de Economii și Credit – actualul sediu al Băncii Naționale Cluj; fațada ei oferă un exemplu de ornamentație echilibrată și elegantă, în cheia unui seccesion masonic (arhitect Dvorák Ede).

Palatul Salvării – în prezent sediul Facultății de Stomatologie, pe strada Moților; a fost construit pentru Societatea Salvării, organizație non-profit care asigura, în perioada antebelică, serviciile de ambulanță și urgențele medicale.

Institutul Pedagogic de Stat– clădirea maiestuoasă de cărămidă care adăpostește astăzi Liceul Avram Iancu.

Mensa Academica– reprezintă primul cămin studențesc din Cluj, proiectat și construit pentru această destinație; arhitect Nagy Károly; azi e sediul Facultății de Drept, pe strada Avram Iancu.

Institutul Pasteur – construcția complexă și masivă din susul Clinicii de Neurologie, peste drum. Ai crede-o ruptă din Gotham City, dar la momentul inaugurării adăpostea al doilea institut ca mărime din Ungaria, dedicat bolilor infecțioase.

Oamenii de odinioară

Timpul a fost ingrat cu familia Sebestyén. Holocaustul i-a produs răni cumplite, iar naționalizarea a desăvârșit ceea ce nazismul și fascismul nu reușiseră. Astăzi mulți trec pe lângă ele, dar foarte puțini cunosc povestea edificiilor construite de patriarhul familiei. Aproape nimeni nu poate comensura contribuția Sebestyénilor la progresul și civilizația locului. De exemplu fiul magnatului, Iosif Sebestyén, senator în interbelic, a dirijat cu o extraordinară energie colectarea de fonduri și ridicarea Spitalului Evreiesc. Simultan, a avut un rol determinant în aprobarea și înființarea Bursei de la Cluj (deschisă în 1931, funcționa în imobilul care adăpostește acum Casa Armatei).

Fostul Institut Pasteur

Fostul Institut Pasteur

 

Întreaga poveste a Sebestyénilor desfide integral elucubrațiile antisemite. A fost o familie caracterizată printr-o etică ireproșabilă a muncii, lăsând moștenire orașului și locuitorilor săi (dar nu numai) câteva sute de edificii, dintre care nu puține au devenit motiv de mândrie și atracție turistică pentru Cluj.

Cu subiect și predicat: România, în ce are ea mai bun, a fost construită și prin aportul determinant al locuitorilor ei de altă etnie decât cea română. Prea de mult timp a devenit scadentă obligația noastră de a recunoaște și respecta acest lucru.

Foto: © Horațiu Damian

Leave a Reply

Your email address will not be published.