The Battle of World Trade Center

de Horațiu Damian

11 Septembrie 2001 rămâne o dată atroce, pe care nu o va uita nimeni. Evenimentele se cunosc, în parte. Raportul oficial asupra atacurilor teroriste dezvăluie doar crâmpeie din adevăr, pentru că și amploarea faptului istoric împiedică o cunoaștere deplină.

Nu există peliculă de ficțiune care să redea evenimentul în toată intensitatea lui. Avem aici unul din cazurile în care ficțiunea va rămâne, prin forța împrejurărilor, prea săracă. S-au realizat filme, ba chiar și spectacole de operă pe acest subiect, și tot degeaba. Există câteva documentare, dintre care unul „la cald”, realizat de frații Gédéon și Jules Naudet, intitulat chiar așa, 9/11. Mai avem 102 Minutes That Changed America. Ele reușesc mult mai bine să te transpună în atmosfera acelei zile, care va rămâne apanajul documentarului, ca singur mediu capabil să surprindă ceea ce contează.

Dar pentru a pătrunde în esența tragicului eveniment trebuie să asculți benzile cu înregistrările audio ale discuțiilor dintre pompierii din New York. Ei, împreună cu para-medicii din EMS (Emergency Medical Services) s-au trezit confruntați cu un eveniment de o magnitudine fără precedent până atunci. A trăznit alarma și, cu toții, au plecat, ca o oaste, dar nu pentru a ucide, ci pentru a salva. S-au năpustit asupra sinistrului și au început acea fantastică ascensiune spre cer, spre etajele superioare unde, nu cu mult timp înainte, se zdrobiseră avioanele. A fost ca la război- nimic nu merge conform planului, totul se precipită, legăturile radio nu funcționează cum trebuie. Dar fiecare își face datoria cum poate. Iar în acele împrejurări, toți și-au făcut datoria cum au putut mai bine. Sute au plătit cu viața, mii o plătesc zilnic, cu sănătatea.

Înregistrările pot fi ascultate aici. Ele au fost făcute publice în urma unei acțiuni judecătorești întemeiată pe FOIA (Freedom Of Information Act, 1965).

Propun să începeți cu înregistrarea Poliției Autorității Portuare din New York. A fost descoperită la câteva zile după. Din ea ne vorbesc morții: pompierii care au escaladat zecile de etaje ale Turnului Sudic, primul care s-a prăbușit. Îl auzim pe comandant, ajungând în zona impactului, pe adjunctul care nu poate ține pasul și trebuie să se odihnească, pe componenții echipelor de intervenție, căutând și găsind soluții la multele probleme care apar la fiecare pas. Urcând, spre cer, pentru că semenii lor erau în nevoie. Poate că știau că imobilul stă să se prăbușească, poate că nu. Dincolo de tragedie, benzile ne transmit ceva, peste ani, despre curaj, tenacitate, stăpânire de sine, rezistență, încăpățânare. Dacă nu vă supărați, ne vorbesc despre eroism, într-un secol care a demonetizat conceptul.

Înregistrările acestea sunt singurele care îți redau intensitatea evenimentului. Merită ascultate, preț de câteva ore. Eu am făcut-o. Auzul încropește un tablou vizual al istoriei cu care am fost contemporani. Și instantaneu am încetat să-i mai privesc pe americani de sus, cum fac prea mulți săraci cu duhul de la noi. Ceea ce auzi acolo te învață smerenia.

Foto: © Reuter