Nuditatea lui Brown

de Horațiu Damian

Compania Hodworks din Budapesta și-a prezentat unul din spectacole în Sala Studio a Fabricii de Pensule. Titlul: Cum și-a imaginat tatăl meu totul. O improvizație coregrafică, așa cum ni s-a promis. Artiști mișcându-se în deplină libertate, pe toată scena, și privind publicul, în aceeași măsură în care publicul îi privește.

Și aici intervine schepsisul: performerii ( Cuhorka Emese, Garai Julia, Molnár Csaba, Márcio Canabarro) se simt atât de liberi încât își abandonează periodic textilele din dotare. Nuditate frontală, dorsală și în toate variantele imtermediare. De unde se ridică două interpretări.

Una ar pune spectacolul în contul exhibiționismului artistic. Ar da apă la moară unei asemenea citiri incongruența între titlu și conținut, ultimul trimițând spre une affaire de cul. Într-un fel, spectacolul imită acele picturi abstracte, purtătoare ale unui titlu cu care, oricum, nu au nici o legătură. Sintetizat, producție constă în patru dansatori angajați vreme de o oră într-o mișcare browniană care le dă prilejul să-și demonstreze buna pregătire fizică și coregrafică.

O altă interpretare s-ar concentra pe adevărata miză, care ar consta în a depăși teama, tracul, groaza de public. Actul dezvăluirii, dezbrăcării, dezgolirii implică trecerea unui prag, dincolo de care limitele și posibilitățile actantului se extind nebănuit. A acționa în aceste condiții, înfruntând privirile spectatorilor, înseamnă a câștiga o bătălie cu tine însuți.

Două interpretări, două posibilități.

© Groundfloor Group